10 procese comune de sudură

1. Salduri cu arc de metal protejat (SMAW) SMAW unește piesele printr-un arc stabil care arde între electrod și piesă, topind ambele pentru a forma o îmbinare rezistentă. În timpul sudării, învelișul de flux se descompune și se topește continuu, generând gaz și zgură care protejează vârful electrodului, arcul, baia topită și zona adiacentă de contaminarea dăunătoare din atmosferă. Nucleul electrodului se topește, de asemenea, sub căldura arcului, intrând în baia topită ca metal de adaos care formează cusătura.

2. Sudarea cu arc sub strat de flux (SAW) SAW (inclusiv sudarea cu arc sub strat de flux și sudarea electroslag) realizează sudarea cu un arc care arde sub un strat de flux granular. Avantajele sale inerente — calitate stabilă a cusăturii, productivitate ridicată, absența strălucirii arcului și emisia minimă de fum — o fac un procedeu principal de sudare pentru vasele sub presiune, fabricarea conductelor și grinzile/coloanele cu secțiune închisă din structurile grele de oțel.

3. Sudarea cu arc cu electrod de tungsten în mediu de gaz (GTAW / TIG) GTAW folosește argon ca gaz de protecție, de aceea este denumit și sudare cu arc protejat de argon. Argonul este injectat în jurul arcului pentru a izola zona de sudură de aer și a preveni oxidarea. Bazându-se pe sudarea convențională cu arc, GTAW utilizează un curent ridicat pentru a topi metalul de adaos într-o piscină topită pe materialul de bază, realizând o legătură metalurgică, în timp ce un flux continuu de argon menține metalul topit separat de oxigenul din aer. Acest lucru îl face potrivit pentru sudarea oțelului inoxidabil și a altor metale ferioase.

4. Sudarea cu gaz combustibil și oxigen (OFW) OFW folosește flacăra generată prin arderea unui gaz combustibil cu un agent oxidant ca sursă de căldură pentru topirea piesei de prelucrat și a materialului de adaos, realizând o legătură atomică. Agentul oxidant este în principal oxigenul; gazele combustibile frecvent utilizate sunt acetilena și GPL.

5. Sudarea cu laser

Sudarea cu laser utilizează căldura generată când o rază laser focalizată lovește piesa de prelucrat ca sursă de energie pentru sudare. Datorită proprietăților optice, cum ar fi refracția și focalizarea, este ideală pentru componente microscopice și zone de sudare greu accesibile. De asemenea, se caracterizează prin intrare scăzută de căldură, distorsiune minimă la sudare și imunitate față de câmpurile electromagnetice. Din cauza costului ridicat al echipamentelor laser și a eficienței reduse de conversie electro-optică, sudarea cu laser nu a fost încă adoptată pe scară largă.

6. Sudare cu protecție CO₂ (GMAW‑CO₂) Sudarea cu protecție CO₂ este potrivită pentru sudarea oțelurilor cu conținut scăzut de carbon și a oțelurilor cu rezistență ridicată și aliaje joase în proiecte mari de structuri metalice. Asigură productivitate ridicată, rezistență bună la fisurare, distorsiune mică la sudare și adaptabilitate largă, putând sudă plăci subțiri și de grosime medie.

7. Sudare prin frecare Sudarea prin frecare este un proces de sudare în stare solidă. Aceasta folosește căldura generată prin frecare la suprafețele de contact ale pieselor de prelucrat ca sursă de căldură. Sub presiune constantă sau crescătoare și cuplu, mișcarea relativă dintre capetele aflate în contact produce căldură prin frecare și căldură datorată deformării plastice. Zona de contact este încălzită până la o temperatură apropiată (de obicei sub) punctul de topire, ceea ce reduce rezistența la curgere a materialului, îmbunătățește plasticitatea și distruge filmele de oxid de la interfață. Sub presiunea de forjare, au loc deformarea plastică și curgerea materialului; sudarea se realizează prin difuzie moleculară la interfață și recristalizare.

8. Sudarea ultrasonică Sudarea ultrasonică transmite unde de vibrație de înaltă frecvență către suprafețele a două piese de prelucrat. Sub presiune, suprafețele se freacă una de cealaltă pentru a forma o fuziune la nivel molecular.

9. Brazarea

Îmbinarea prin lipire unește piesele de lucru folosind metale de adaos cu un punct de topire de cel mult 450 °C. Asamblul este încălzit la o temperatură superioară punctului de topire al metalului de adaos, dar inferioară celui al metalului de bază. Metalul de adaos se răspândește pe suprafețele îmbinării, care sunt strâns ajustate, prin acțiune capilară sau udare. Aliajele de lipit pentru îmbinarea prin lipire au o temperatură de lichidus ≤450 °C și sunt, în mod normal, neferoase. Pragul de 450 °C distinge îmbinarea prin lipire de îmbinarea prin brasaj. Majoritatea parametrilor de proces și a factorilor influențatori pentru brasaj se aplică, de asemenea, lipirii. Termeni industriali precum lipire, lipire dură și lipire cu argint sunt utilizați pentru a diferenția lipirea de brasaj.

10. Brasaj Brazarea este un proces de îmbinare la temperatură înaltă. Majoritatea temperaturilor de brazare se situează între 1200 și 1400 °F, mult mai ridicate decât cele ale lipirii, dar mai scăzute decât cele ale sudării prin topire. La fel ca la lipire, brazarea se bazează pe acțiunea capilară pentru a umple îmbinările cu metal de adaos. Există o gamă largă de aliaje de brazare disponibile pentru îmbinarea aproape tuturor metalelor și aliajelor metalice.

Sursă: Summit-ul tehnologiei de sudare